De ce ... ZOON GEO-POLITIKON !?
Motto:
,,Sunt subiecte de care sufletul ţi-e atât de plin, încât atunci când
te-ai hotărât să vorbeşti despre ele, te aştepţi să spui ceva cu totul nou,
frumos şi adevărat, convins că vei face bine altora şi că vei simţi şi tu o
nespusă mulţumire.” (George Vâlsan,
1919)
,,Aşa
s-a perpetuat de la Aristotel încoace, în concepţia sa despre politică - prima
dintre ştiinţe -, să studiem omul ca şi zoon politikon,
adică animal social (politikon provenind din polis, ,,cetate” în limba greacă),
el tratând în general, în opera sa, comunitatea politică şi instituţiile sale.
Omul este destinat prin natura sa nu numai pentru a trăi o existenţă biologică,
ci şi pentru sine, bine şi fericire. Omul este văzut de către filosoful grec
ca „zoon politikon” – animal politic, o traducere ambiguă care trebuie
înţeleasă eliminând conotaţiile „biologice” ale expresiei şi care vrea să spună
că omul este o „fiinţă socială”, ce nu poate trăi în afara comunităţii. Rolul cetăţii(lor) este (era) de a realiza
fericirea comună a cetăţenilor, diferenţiindu-se prin datele
geografice, prin populaţie, prin
cultură, istorie, etc., aşadar, nu se poate furniza un model universal de
cetate ideală. (S-a încercat, ceva, prin secolul XX, dar n-a ţinut, pentru că
…nici prea bine nu e bine!). Funcţia
principală a cetăţii consta în înflorirea morală a cetăţeanului, de aceea Aristotel
şi-a consacrat o mare parte a lucrărilor sale problemelor de educaţie. Percepţia
lui Aristotel asupra naturii umane era aceea conform căreia omul este un animal
social datorită încadrării sale încă de la naştere într-o comunitate. Individul
aparţine de cetate şi hotăreşte (are activitate
politică) împreună cu ceilalţi despre măsurile ce trebuiesc luate în cetate,
prin urmare el trăieşte în societate şi acceptă deciziile majorităţii ...este,
deci, un animal social datorită cetăţii şi a acceptării statu(tu)lui lui în ea,
trăieşte în cetate pentru că acceptă să ,,socializeze” cu ceilalţi.”[1] Dar, astăzi, lumea
a devenit altfel decât era acum câteva săptămâni, luni, ani, decenii, secole. Procesele
de globalizare, cu toate provocările şi problemele aferente, ne îndreaptă spre
un spaţiu fără frontiere, ne scoate din ,,cetate”, punând astfel capăt instinctelor
de ,,fiinţă socială”, ne obligă să co-existăm global, să gândim global! Am
ieşit din ,,polis-ul” aristotelian şi
am intrat, fără să-nţelegem de ce, în ,,geopolis-ul”
globalizării, devenind, inevitabil, ,,zoon geo-politikon”. Animalul
politic a evoluat, este geo-politic, tot o fiinţă socială, dar în alt mediu,
cel …geopolitic! ,,De peste 25 de ani, geopolitica s-a impus în Europa de
vest, în special, care are nu numai tradiţie dar şi şcoli renumite, ce
utilizează modalităţi şi metode noi în a o face cunoscută, permiţând accesul
tuturor, indiferent de locul geografic de rezidenţă, naţie, vârstă, religie, etc. să participe la acest nou mod, la modă, de a gândi şi
acţiona: global şi geopolitic. Substantivul geopolitică şi adjectivul geopolitic
au devenit aproape nelipsite în explicitările făcute diferitelor evoluţii
internaţionale în cercurile academice, jurnalistice şi, desigur nu în ultimul
rând, politice, ba chiar şi-n turism. Reliefarea rolului jucat de factorii
geopolitici asupra vieţii umane nu a fost
o ,,invenţie” a secolului XX, având ,,o istorie” ce ţine de evoluţia
societăţii omeneşti. Epoca marilor
teorii geopolitice şi a influenţelor şcolilor geopolitice ale lumii: americană,
engleză, franceză, germană, sovietico-rusă, nu şi-au diminuat valoarea şi rostul,
dar nu erau decât apanajul elitelor politico-militare, ce (re)împart lumea în
sfere de influenţă, cu tendinţă spre monopolarizare. Astăzi, este atât de
accesibilă, încât, a ajuns o nevoie socială, educaţională, un bun de
,,larg consum”! Odată cu Internet-ul
s-au insinuat şi alte provocări, în ceea ce priveşte cunoaşterea! Paradigma s-a
modificat, trebuie să gândim şi să acţionăm în funcţie de parametrii
geopolitici! Celebra expresie a scriitorului Andre Malraux, despre secolul XXI,
că ,,va fi religios sau deloc!”, a
fost adaptată prompt de contemporani, astfel că ,,secolul XXI va fi geopolitic sau deloc!”... Nu numai dinamica evenimentelor a provocat
modificarea paradigmelor, era inevitabil şi ireversibil ca lumea să suporte o
nouă schimbare. Suntem la începutul unei noi (r)evoluţii.!” [2] Astăzi, accesul la
studiul geopoliticii, a devenit mai facil, având acoperire geografică
planetară, graţie Internetului şi a noilor aplicaţii tehnologice inovative care
au bulversat comerţul, economia mondială, învaţământul universitar sau formarea
profesională. Aşa, a apărut platforma MOOC (Massive
Open Online Courses), specializată (şi) pe studiul geopoliticii, pentru
orice nivel, ca de exemplu: ,,Penser
Global: Exercices de Géopolitique”, concepută
la Grenoble Ecole de Management, France. [3] Mondializarea, precum se vede, contribuie din plin la consolidarea noilor
studii geopolitice! Yves Lacoste [4], încă din anii ´80, a creat
un curent de gândire geopolitică globală, din care se pot desprinde o serie de
factori care să utilizeze corect instrumentele şi metodele analizei
geopolitice, în cazuri concrete, într-o ţară sau o problemă de interes
naţional, regional, local sau personal. Deci, cunoaşterea minuţioasă a
problematicii permite intervenţia eficientă asupra factorilor care au creat ,,rivalităţi pe un teritoriu sau o anumită
problemă”, contribuie la înţelegerea şi aplanarea conflictelor ori a
eliminării oricărui risc potenţial sau alte vulnerabilităţi. Aşadar, geopolitica s-a înscris în aria
preocupărilor de studiere a fenomenului
politic contemporan din perspectivă inter şi trans-disciplinară făcând
apel la metode şi tehnici de analiză folosite de două discipline: una
consacrată - istoria şi alta în deplină
afirmare – geografia politică,
care teoretizează principiile de guvernare a societăţii prin prisma influenţei
factorilor geografici. ..... ,,Familiarizarea cu
problemele geopolitice nu este ceva (neaparat – n.a.) necesar şi vital, dar
chestiunea poate fi luată
în considerare atunci când este vorba despre lărgirea orizontului
intelectual.” [5] ....... Pentru înţelegerea şi
pregătirea într-un domeniu anume e necesară, întotdeauna, consultarea,
documentarea în prealabil, a unor lucrări care să ofere o imagine de ansamblu,
dar şi selectarea unor ,,mostre”, cât de cât, reprezentative, pertinente şi
actualizate. Mai ales dacă domeniul este unul care sugerează nu numai
complicaţii sau maşinării politice tainice ori periculoase, tensiuni sau
conflicte, dar şi viziuni asupra oamenilor în interacţiunea lor continuă,
altfel decât ne-au obişnuit mediile de informare şi chiar cei aflaţi pe prima scenă a
realităţii cotidiene. ,,Dar, astăzi, termenul ,,geopolitică"
nu (mai) are aceeaşi acoperire în realitate, aşa cum o avea inainte de cel
de-al Il-lea război mondial. Ca să înţelegem geopolitica secolului XXI, trebuie
să începem din secolul XX, iar asta înseamnă cu Europa”. [6] Potrivit lui Aymeric
Chauprade [7], geopolitica poate fi definită ca studiul despre voinţa pentru putere a unor
popoare şi a statelor, aplicată la contextul şi situaţia lor geografică. Ea se
apleacă pe geografia fizică a teritoriilor, de exemplu, caracteristicile
acestora prin prezentarea unor anumite particularităţi ale reliefului, etc.
Geopolitica este, de asemenea, interesată despre realitatea identitatară a
popoarelor, a limbii lor, a religiilor, a sistemelor lor de reprezentare, de
măsura în care comunităţile se definesc şi modul în care îşi definesc
vecinătăţile. Geopolitica, desigur, ţine cont
şi de mediul economic, de prezenţa resurselor, de calitatea şi importanţa
axelor de comunicaţie, dinamismul comerţului, turismul, etc., dar, mai implică atât
aspectele concrete cât şi pe cele abstracte, îşi extrage profunzimea din
imaginarul colectiv. ,,Geopolitica
încearcă să includă înţelegerea mai mult decât descrierea. Este mai rezonabil
de a vorbi, în mod curent, despre "raţionamentul geopolitic" decât
despre "ştiinţa geopolitică".
Raţionamentul geopolitic se apleacă pe discipline concrete precum geografia,
istoria, economia sau relaţiile internaţionale. Aceste domenii pot fi, cel
puţin în majoritatea aspectelor elementare, obiectul unor descrieri concrete
sau a unor expuneri de tip ,,documentar”. Acestea devin, astfel, relativ
accesibile adolescenţilor şi tinerilor, dar, cum se poate trece la următoarea
etapă, aceea a înţelegerii geopoliticii ,,pure”? Printre avantajele unei astfel de abordări, în plus față de aspectele sale instructive, se pare că, gradul de
conștientizare asupra geopoliticii poate fi de
mare interes în construirea dezvoltării mentale a oricărei persoane.
Într-adevăr, în măsura în care raționamentul
geopolitic se confruntă cu anumite puncte de vedere și exclude orice fel de formulare normativă, el ,,invită”
la exercitarea precoce a unei gândiri logice şi/sau critice. În cele din urmă,
pentru cei care ar vedea în această întreprindere, o formă de literatură,
poate, prea ambițioasă, peste nivelul ,,normal” de percepţie,
există tentaţia de a opune o sinceră pledoarie: Este
extrem de incitant să descoperi făcând presupuneri conjuncturale despre
problemele lumii contemporane, combinând elemente şi idei din economie, ştiinţe
politice, istorie, filozofie, geografie şi ... geopolitică !”. [8] Astăzi
există o perspectivă interdisciplinară care vrea să reconsidere câteva
discipline ,,clasice”: nu există nici o
mare literatură care să fie deconectată de la lumea modernă și cum devine contingentă pe
măsură ce o aprofundăm, pentru a o înţelege. Tendinţa este de a reintroduce
geopolitica în centrul întrebărilor sociale, istorice, geografice, filozofice
sau ....în literatură !
ZOON
GEO-POLITIKON (Blog) ....şi-a propus să răspundă acestei provocări !
Note:
- Extrase şi adaptare după Wikipedia
- Mihai Copeţchi–Kopecky, ,,Geopolitica turismului în România”, Ed. BREN, Bucureşti, 2016.
- Penser Global: Exercices de Géopolitique - Sursa: info@grenoble-em.com
- Yves Lacoste, geograf şi geopolitician francez, a relansat în Franţa studiul geopoliticii, ca abordare raţională a unui ansamblu de reprezentări obiective. Este fondatorul şi editorul revistei Herodote.
- Alexandr Dughin, Bazele geopoliticii, Ed. Eurasiatica, Bucureşti, 2011
- Robert D. Kaplan - ,,Răzbunarea geografiei”, ed. Litera, 2014, Bucureşti (p.194)
- Aymeric Chapraude, Introduction à l'analyse géopolitique, Éditions Ellipses, 1999
- Anne Guibert-Lassale, Géopolitique et literature pour la jeunesse, IHEDN, 2005